Atunci cand vine vorba despre ovocite donate, sunt multe informatii de care ai nevoie. In acest context, au parut si o serie de mituri, la fel cum se intampla si in cazul fertilizarii in vitro clasice, cu ovocite si spermatozoizi proveniti de la cei doi parteneri. Dar despre ele, povestim pe blog. Indicat este sa te informezi din surse sigure, oneste si cu experienta in domeniu, ca sa poti face cea mai buna alegere, cea potrivita tie. Inainte de a alege tara de destinatie ori medicul de incredere, iata cateva informatii pe care trebuie sa le iei in calcul cand iti faci "documentarea":
- screeningul donatorilor de ovocite
- aspecte legislative
- conditii si tratament pretransfer
- colaborarea cu un centru medical de incredere din Romania, care sa ofere suport permanent
Scurt istoric al donarii de ovocite
A fost nevoie de multi ani ca donarea de ovocite, implicit fertilizarea cu aceste celule, sa fie o optiune general acceptata. Totusi, legea si specificatiile clare - acolo unde ele exista, nu tin loc de dileme morale. Nici in Romania, nici in alte tari. Ca tehnica, ea exista inca din anii 80.
Cercetarile au aratat ca nu exista nicio afectare a relatiei dintre mama si copil, ori intre tata si copil, chiar daca nu vorbim de o legatura genetica intre mama si fat. Rata de succes cu ovocite donate este mult mai ridicata, in comparatie cu rata de succes in cazul femeilor cu rezerva ovariana scazuta si cu ovocite de proasta calitate.
sursa: centerforhumanreprod.com

Ce este un donator de ovocite si cum functioneaza procesul de donare?
Sa fii donator de ovocite inseamna o fascinanta calatorie in lumea stiintei si o multumire sufleteasca de a-i ajuta pe altii sa devina parinti. Inainte de acest proces, o analiza a deciziei si o asumare a ei. Este un angajament extrem de serios.
Odata ce s-a inscris pe lista de donatori si a existat o sincronizare cu femeia-receptor, procedura dureaza intre 6 saptamani si 4 luni. Donarea de ovocite nu este raspandita ca "facilitate", dar in tarile cu traditie, exista endocrinologi care informeaza femeile cu privire la aceasta procedura.
Procedura de donare de ovocite dupa procedura de selectie
- Screening initial
- Screening medical
- Procedura legala
- Sincronizare si stimulare
- Punctia ovariana - momentul de prelevare a ovulului/ovulelor
sursa: eggdonor.com
Screening Donatoare de Ovocite
Un studiu releva faptul ca 11% dintre donatoarele voluntare nu sunt eligibile pentru aceasta procedura din cauza istoricului genetic ori a rezultatelor testelor genetice care se practica. In 7% dintre cazuri au fost identificate mutatii ale fibrozei chistice, iar in 3,5% un cariotip anormal. In plus, recomandarile specialistilor merg pe o reducere a varstei de recoltare sub 34-35 de ani.
Federatia nationala franceza a centrelor pentru studiul si conservarea ovocitelor umane si a spermei analizeaza constant controlul genetic al donatorilor. Un studiu pe 98 de donatoare si 1609 donatori releva faptul ca 2% dintre femei au fost excluse din procedura dupa screeningul genetic si inca 2% din cauza cariotipului. Rezultatele pentru donatorii de sex masculin sunt similare: 3,2% au fost exclusi din ratiuni genetice. Cand vine vorba despre boli, cele mai des intalnite sunt alergiile, problemele cardiovasculare si oftalmologice.
Data fiind prevalenta ridicata a fibrozei chistice, care este cea mai des intalnita anomalie autozomala decisiva in tarile nordice, Autoritatea de Reproducere Umana si Embriologie din Marea Britanica recomanda screeningul pentru fibroza chistica si Tay-Sachs, dar si pentru citomegalovirus si HIV. Toate clinicile licentiate sunt acum obligate sa informeze cuplurile daca un donator a fost scanat pentru fibroza chistica, precum si despre riscurile pe care le fatul rezultat din fertilizare cu celula de la donator. In plus, clinicile sunt incurajate sa testeze si cuplurile receptoare. Un donator scanat primeste informatii care il pot ajuta in deciziile personale in ceea ce priveste reproducerea, dar il pot si informa asupra riscului pe care il au mostenitorii lui deja nascuti.
sursa: www.ncbi.nlm.nih.gov
sursa foto: donatedeggs.com
1. Selectia donatorului
Daca vorbim de un donator la prima experienta de acest gen (sau la a doua incercare, dar nu ai mai facut asta de mult timp), odata selectat, se face un screening initial la cabinetul medicului. Daca esti la distanta de cabinetul central, acolo unde va avea loc punctia ovariana, atunci poti face un prim screening la cabinetul medicului din localitate. Fiecare medic are protocolul sau, dar iata liniile generale, care nu lipsesc din testare:
- Un test hormonal in a 3a zi de menstruatie si, in afara acestei perioade, o ecografie transvaginala
- Un test psihologic (dureaza 3-4 ore), care se face doar dupa ce rezultatele testelor anterioare se dovedesc a fi unele bune
2. Screening medical
In momentul in care rezultatele primei testari sunt favorabile si s-a obtinut avizul psihologic, medicul care va efectua procedura va examina pacienta pentru a efectua propriul test medical si genetic. Daca pacienta are resedinta in apropierea zonei unde se va avea loc interventia, programarea vizitei va fi facuta cu ajutorul asistentei. Daca pacienta locuieste in alt oras sau in alt stat, o agentie de turism se va ocupa de aranjamentele calatoriei.
De obicei, calatoria pentru acest tip de testare dureaza si necesita o sedere peste noapte. Pacienta va calatori singura, cel putin acestea sunt costurile suportate de clinica. In etapa prelevarii ovulelor, ea trebuie sa fie insotita, iar costurile sunt suportate pentru acest demers. In mod obisnuit, astfel de vizite includ testari medicale/genetice, precum si recoltarea unor probe de sange pentru testarea impotriva bolilor cu transmitere sexuala, HIV, hepatita si a consumului de droguri/nicotina.
!!! Atentie, cantitatea de nicotina trebuie sa fie 0. Daca esti fumatoare, atunci trebuie sa renunti la consumul de tutun cu cel putin 3 luni inainte.
3. Etapa legala a procedurii
Dupa ce se trece cu brio de cele doua testari, dar inainte de stimularea ovariana, exista o etapa in care se rezolva diferite aspecte legale, prin semnarea unui contract intre donator si clinica. Donatorul accepta procedura si consecintele ei, ceea ce se intampla si cu receptorul - femeia care va primi embrionul rezultat din fertilizarea in vitro a ovocitului donat si a produsului seminal donat de partener.
4. Sincronizarea si stimularea
Donatorul primeste un calendar cu modul in care se foloseste medicatia pentru stimulare. Odata semnat contractul despre care vorbeam etapa anterioara, donatorul trece la aceasta medicatie, menita sa creasca numarul de ovocite produse de ovare. Medicatia presupune pilule si injectii, pe o perioada de 2-3 saptamani. Totul depinde de sincronizarea cu tratamentul luat de femeia-receptor. Ca reactii, pot fi notate - pe termen scurt - dureri de cap, usoare stari febrile si/sau o stare de oboseala trecatoare. Sigur, se poate sa nu existe niciun efect advers, asta pentru ca hormonii introdusi au influente diferite de la persoana la persoana. Odata inceputa stimularea, se poate ca donatorul sa treaca prin stari/senzatii asemanatoare celor pre-menstruale.
Cat timp exista tratament medicamentos, donatorul este monitorizat pentru a se verifica raspunsul la hormoni. Programul donatorului ramane flexibil in tot acest timp, caci este nevoie de o serie de programari facute in functie de evolutie. Se fac analize de sange si ecografii transvaginale.
5. Punctia ovariana si prelevarea de ovocite
Atunci cand ovocitele sunt mature, donatorul revine in clinica pentru punctia ovariana, care de obicei este programata in timpul diminetii. Prelevarea de ovocite dureaza in jur de 20-30 de minute si necesita o perioada de recuperare de 1-2 ore de recuperare postoperatorie.
Punctia ovariana este realizata vaginal si ovocitele sunt extrase sub ghidaj ecografic. In timpul procedurii, se realizeaza o usoara sedare. Este firesc ca dupa procedura sa existe crampe si o usoara sangerare. Imediat dupa procedura, femeia nu poate concepe un copil, caci ovocitele au fost extrase. Relatiile sexuale sunt interzise de la inceputul medicatiei si 7-14 zile dupa punctia ovariana. Costurile pentru deplasare sunt acoperite de clinica, atat pentru donator, cat si pentru insotitorul cu care vine pentru procedura.