”Acum am totul”. Povestea Ancai

scrisoare-deschisa

”Nu mai vreau nimic altceva de la viata. Acum am totul”. Asa isi incepe Anca povestea. Are 34 de ani si ultimii 5 si i-a petrecut prin cabinete medicale, incercand sa afle de ce nu reuseste sa aiba un copil. Teste peste teste, analize, investigatii de toate felurile si cate un diagnostic diferit de fiecare data. Ultima speranta de succes: cu ovocite donate.

Niciun diagnostic clar

N-a functionat niciun tratament si nici n-a obtinut, negru pe alb, un diagnostic clar. Asta pana in urma cu cateva luni. O afectiune la nivelul uterului cauza un AMH mic, asa ca o sarcina cu propriile ovocite era extrem de putin probabila, mai ales ca a fost nevoita sa treaca si printr-o interventie chirurgicala. Dupa cateva luni de tratament, a sperat ca situatia se va schimba si ca va primi vesti bune. N-a fost sa fie, iar rezerva ovariana de care dispunea era in continuare prea mica pentru a putea ramane insarcinata pe cale naturala.

Atunci a fost momentul in care eu si sotul ne-am vazut pusi in fata unei situatii la care nu ne asteptam. Am inteles ca sansele sa am o sarcina pe cale naturala sunt prea mici ca sa mai asteptam sa se intample asta, astfel ca am mers la o discutie cu medicul care ma urmarea si am cerut variante.

Anca

Singura sansa de succes: cu ovocite donate

Dr. Chadi Muheidli le-a explicat atunci celor doi care ar fi posibilitatile pentru a avea un copil.

Domnul doctor ne-a spus de fertilizarea in vitro cu ovocite donate. Sincer, n-a fost o decizie usoara, insa am pus totul pe hartie, am facut pro si contra, ne-am consultat cu medicul, care ne-a spus ca procedura cu ovocite donate are cele mai multe sanse de reusita in cazul nostru. Eram constienta cu problemele mele de sanatate ar putea sa reapara si chiar nu mai voiam sa astept.

Anca
dr. Chadi Muheidli

Cei doi au luat decizia de a face fertilizare in vitro cu ovocite donate. Cum analizele sotului erau bune, s-a folosit material seminal de la acesta, apelandu-se doar la o donatoare de ovocite. Procedura s-a facut in Grecia, la clinica Medimall, dupa ce Anca a trecut printr-o perioada de tratament in Bucuresti, pentru pregatirea endometrului in vederea sarcinii.

Procedura in sine a fost foarte usoara, iar noi am plecat pe acest drum cu speranta si credinta ca va fi bine. Visul meu a fost mereu sa fiu mama si eram dispusa sa fac orice pentru asta. Chiar ne-am gandim sa adoptam un copil la un moment dat, insa procedura este greoaie, cunoastem cupluri care tot incearca asta de ani de zile.

Anca

Primele griji

Legislatia din Grecia prevede ca donatoarea de ovocite este anonima, astfel ca Anca si sotul ei nu stiu nimic despre ea. Ancai i s-a cerut profilul, respectiv culoarea parului, a ochilor, inaltime si alte detalii fizice, astfel incat specialistii sa poata alege o donatoare care sa-i semene cat mai mult.

Recunosc ca m-am speriat un pic la inceput, m-am gandit ca bebelusul nu-mi va semana, insa acum chiar nu-mi pasa deloc de asta. Am adunat atatea frustrari de-a lungul timpului, incat acum mi se pare ca astfel de detalii chiar nu-s importante. Vreau sa fie sanatos, mi-e de ajuns ca exista. Prea mult timp m-am intrebat de ce mie nu mi se intampla minunea de a fi mama, de ce trebuie sa ma chinui atat, asa ca acum nu mai conteaza altceva.

Anca

Succes cu ovocite donate de la prima incercare

Anca s-a numarat printre norocoase, astfel ca a ramas insarcinata chiar de la prima procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate, iar acum are aproape 3 luni de sarcina. Cei doi nu au spus familiei cum au obtinut sarcina, dar nu exclud ideea de a povesti candva prin ce au trecut pana au reusit sa-si implineasca familia.

sursa: momjunction.com

Eu as spune lumii intregi, insa inca exista prea multe prejudecati. Cred sincer ca a fi parinte nu inseamna sa ai acelasi sange. Parinte e cel care creste si educa un copil, cel care are grija de el si face totul pentru fericirea lui. Eu simt cum creste in mine acest copil, am deja o relatie cu el, e al meu, nu al altcuiva.

Anca

Reusim impreuna

Casa in care locuiesc cei doi are de mult timp un dormitor gol, prin care deocamdata alearga doar un catel. In curand cei doi tineri vor incepe sa se pregateasca de amenajari pentru noul membru al familiei. Sarcina merge bine iar, pe masura ce trece timpul, mai dispar si unele griji. Fiind la prima sarcina, Anca inca se sperie la anumite simptome pe care inca nu le cunoaste bine. Din fericire, se poate baza pe partener, astfel ca singura ei grija e sa incerce sa se relaxeze.

Imi doresc doar sa am un copil sanatos, nu conteaza daca e baiat sau fata. Acum, ca stiu cum e procedura, as mai face de 2-3 ori. Numai bani sa fie. Am facut oricum multe sacrificii pentru acest vis si a fost un moment in care eram chiar dispusi sa ne vindem casa pentru a putea avea un copil.

Anca
sursa: Amazon

Cei doi spera ca intr-o zi sa se simta suficient de in largul lor sa vorbeasca public despre toate incercarile prin care au trecut, mai ales ca e vorba de succes cu ovocite donate.

Suntem oameni foarte deschisi si speram ca la un moment dat sa vorbim public despre cum am reusit sa ne implinim familia. Nu vreau sa stiu nimic despre donatoare, doar ii sunt recunoscatoare pentru gestul pe care l-a facut. Copilul e parte din noi si ne vom stradui sa fim parintii pe care ii merita.

Anca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × four =